Mihai Chitu, cunoscut publicului in urma castigarii concursului difuzat de postul de televiziune ProTv, “Vocea Romaniei”, se confrunta cu probleme de discriminare ale propriei fetite. Desi a incercat, de nenumarate ori, sa rezolve problema pe cale amiabila, lucrurile nu s-au imbunatatit. Din contra!
ADHD-ul este o tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate. Cand auzim despre acest diagnostic, ne gandim la o persoana care este un vulcan de energie, greu de stapanit, care vorbeste neintrebata si incalca toate regulile.
In cazul unui copil cu nevoi speciale, inainte de a fi inscris copilul in invatamantul primar, parintii sau tutorele legal al copilului vor merge la sediul Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala pentru a efectua o evaluare psihosomatica, pe care o vor atasa la dosarul copilului si o vor depune la scoala.
In invatamantul din Romania se constata o crestere a incidentei cazurilor in care copiii sunt diagnosticati sau actiunile lor te determina sa crezi ca ar putea fi diagnosticati cu ADHD. De retinut este faptul ca acest diagnostic il poate pune doar medicul de specialitate, in urma unei evaluari!
Copiii diagnosticati cu ADHD au dreptul de a fi inclusi in invatamantul de masa, insa cea mai mare problema cu care se confrunta este discriminarea, incepand cu invatatorii/profesorii. Pentru o buna integrare, invatatorul/profesorul trebuie sa proiecteze un plan cat mai individualizat si adaptat la capacitatile elevului. Acesta va fi integrat in planul comun al clasei, conform legii.
Invatatoarea/profesorul trebuie sa aiba in vedere activitatile care se desfasoara pe parcursul orelor de curs, diferentierea sarcinilor in functie de nevoile si capacitatile elevului diagnosticat cu ADHD si evitarea plictiselii pe durata orelor de curs prin implicarea activa.
Cadrul didactic trebuie sa indeplineasca o conditie de baza “cei 3 C”, mai exact vorbim despre claritate, constanta si calm, definitorii in succesul cadrului didactic in fata unul copil cu nevoi speciale. Cadrul didactic este cel care se asigura de evitarea situatiilor in care elevul se simte jenat, de sprijinirea elevului in atingerea standardelor din ce in ce mai ridicate, de empatia pe care trebuie sa o aiba restul elevilor fata de copilul cu nevoi speciale, de buna comunicare cu familia si sa evite prin toate mijloacele discriminarea!
Comportamentul negativ fata de un copil cu nevoi speciale nu face decat sa afecteze dezvoltarea psihologica si sociala a copilului, scaderea performantelor scolare sau chiar abandonul.
Elena Nedelcu, pedagog, a marturisit:
“Copiii cu ADHD, alaturi de ceilalti copii cu cerinte educative speciale, au nevoie sa fie inclusi in scoala de masa, sa faca parte din comunitate, sa fie valorizati, sa beneficieze de o educatie flexibila si deschisa, astfel incat sa le fie recunoscute aptitudinile asemenea copiilor cu dezvoltare tipica.”
Mihai Chitu este tatal unei fetita in varsta de 9 ani, eleva la Scoala Numarul 20, diagnosticata cu ADHD. Faptul ca fetita are nevoie de putina atentie, de programa si teste adaptate la capacitatea ei ii da mari batai de cap invatatoarei clasei a III-a, care prefera sa ii intoarca spatele, in loc sa ajute un copil sa progreseze
Exemplul negativ in acest caz este al unei invatoare de la Scoala Numarul 20, din Bucuresti, care contribuie cu succes la discriminarea unei eleve de clasa a III-a, diagnosticata cu ADHD. Parintii au vazut lipsa implicarii invatatoarei, asa ca au apelat la ajutorul unui “shadow”(facilitator), la care eleva are dreptul din punct de vedere legal. Atitudinea invatatoarei este una de sfidare, nicidecum una extrem de stransa cu facilitatorul, care are mult mai multa experienta intr-un asemenea caz.
Neputinta de a relationa cu un copil cu nevoi speciale a determinat-o sa evite orice forma de relationare cu facilitatorul, profesorul de sprijin si consiliera scolii. Acest lucru cauzeaza doar elevei din clasa a III-a, care simte ca este exclusa, iar la teste deja a inceput sa refuze sa scrie pe motiv ca: “De ce sa scriu? Oricum imi da insuficient!”
Invatatoarea a reusit sa coalizeze parintii impotriva copilului si al facilitatorului, acestia urmand sa faca petitii pentru a fi exclus. Legal, acest lucru nu se poate intampla intr-o tara civilizata, care nu functioneaza dupa “legea junglei”.
In aceasta situatie, drepturile elevei la integrare in invatamantul de masa sunt incalcate, iar discriminarea si incitarea la ura este din ce in ce mai prezenta.
Madalina Turza, presedinte al Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati a mentionat:
“Copiii cu dizabilitati au dreptul conform legii sa invete in scolile de masa. Din pacate, este radiografia unui scenariu devenit clasic in Romania fata de copiii cu dizabilitati care accesează invatamantul de masa: refuzul profesorului de a accepta elevul cu CES si coalizarea parintilor de copii tipici impotriva acestuia. Este o eroarea majora pe care o fac acesti profesori si parintii intoleranti, eroare care se pedepseste conform legii. Parintii si profesorii trebuie sa inteleaga pe cale amiabila sau prin coercitie ca locul copiilor cu dizabilitati este in scolile de masa, alaturi de toti ceilalti copii.”
Mihai Chitu se simte neputincios in fata discriminarii pe care fiica sa o intampina la scoala. Marturiseste ca este un tata extrem de mandru de fetita lui, chiar daca este diagnosticata cu ADHD, dar a marturisit ca se simte neputincios in fata cadrelor didactice care refuza din start sa acorde macar o sansa unui copil care are nevoie de ajutor:
“Fac un apel catre cadrele didactice, sa nu uite ca sunt tot oameni mai presus de meseria pe care si-au ales-o, iar acesti copii nevinovati au nevoie doar de ajutor, pe care ei il pot oferi. Cand un copil cu nevoi speciale duce o sarcina la final cu succes ar trebui sa fie o mandrie enorma pentru un cadru didactic, caci ei din acel motiv se afla la catedra, sa inceapa sa le cladeasca drumul in viata.
Acesti copii cu nevoi speciale au nevoie de o programa adaptata la capacitatile lor, nu au nevoie de discriminare, de jigniri, de excludere. Ei simt acest lucru si ii afecteaza enorm in dezvoltarea lor. Atunci degeaba platesc facilitator si ore de terapie, iar noi in familie incercam sa indreptam, daca ei nu i se ofera un minim de atentie la scoala.
Voi face toate demersurile legale pentru ca legile sa se respecte, fara a ma interesa ca mi s-a transmis ca persoana in cauza are “pile” la Inspectorat si Primaria Sectorului 3 si din aceste motive isi permite acest comportament jignitor la adresa fetitei mele.
Pe aceasta cale ii indemn pe toti parintii care trec prin aceste nedreptati cu copiii lor sa demareze toate procedurile legale si sa lupte pentru copiii lor. Sunt nevinovati, nu este vina lor pentru ca s-au nascut asa, au nevoie doar de ajutor, iar noi, adultii, il putem oferi.”
