Viorica Dancila ocupa printre primele pozitii in stat si, desi este tina frecventa a glumelor bazate pe greselila sale gramaticale, aceasta este si mama. I-a fost foarte greu sa ii spuna fiului sau ca este adoptat, trecand astfel printre momente foarte grele.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca Victor este un copil adoptat, acesta fiind un subiect extrem de dezbatut in ultima perioada de timp. Viorica Dancila nu a vrut sa comenteze initial pe baza acestui subiect, insa s-a hotarat in momentul in care existau prea multe speculatii, iar ea si-a dorit sa clarifice lucrurile.
A fost invitata la o emisiune televizata, unde si-a deschis sufletul si a vorbit despre greutatile intampinate la inceput, dar a povestit si cum a ajuns sa il adopte pe Victor.
Isi aminteste ca vorbea cu o colega de-ale ei, iar una dintre ele i-a povestit despre cazul unui bebelus abandonat in spital, desi avea doar patru zile. Baietelul plangea incontinuu: “Am mers cu ele doua, la spital, sa vedem copilul abandonat. Mama sa il abandonase. Nu o acuz. Atunci am acuzat-o. Dar, am aflat situatia critica in care se afla, cu inca 7 copii acasa, cu sotul intr-un spital din Bucuresti.”
Acela a fost momentul in care a realizat ca nu il poate lasa acolo si ca trebuie sa il ajute sa aiba o familie si o viata mai buna. Au urmat discutii cu familia, dar si cu sotul sau, care a intrebat-o daca este sigur ca vrea sa faca acest pas:
“Am mers acasa si am vorbit cu sotul meu si nu a fost foarte incantat. Mi-a spus ca avem 26 de ani, suntem tineri, cum te vei descurca cu un copil. Am simtit ca nu pot sa abandonez acel sufletel. Sotul meu l-a iubit de cand l-am adus acasa. Am vorbit cu mama mea, cu socrii mei, dar erau foarte retinuti.”
Insa timpul a trecut, iar Victor a crescut. Toata lumea il cunostea drept fiul sau si niciodata nu lau marginalizat, ci l-au crescut asa cum mtrebuie, viata pe care nu ar fi avut-o langa familia sa biologica din pricina lipsurilor:
“A fost si este copilul nostru si il iubim foarte mult. Cand am facut botezul au venit toti prietenii, toti colegii. Imi aduc aminte cand a zis ”mama”. A zis o singura data ”mama”, apoi a zis numai ”tata”.”
A aflat tarziu ca este adoptat de la un coleg de liceu: “Avea vreo 15 ani, era un pic mai rebel. Intr-o seara am vorbit cu el si i-am spus ca nu e normal ceea ce face si i-am zis ca ii luam calculatorul. M-a spus ”poti sa ma pedepsesti pentru ca nu sunt copilul tau!”. Mi-a zis ca i-a spus un copil. Am plans si eu, si el, sa tatal lui.”
In acel moment, cei doi l-au intrebat daca isi doreste sa isi cunoasca familia, insa acesta a refuzat, spunand ca ei sunt singura lui familie.
